Ziua Internațională a IEI

Acasa/Evenements/Ziua Internațională a IEI
Loading Evenimente
Acest eveniment a trecut.

Motto: „Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric.” (Leocadia Ștefănucă, Culegere de cusături populare)

Motto:

Fete-Sânziene

Iele-Cosânzene

De-undeva de printre stele

Vor veni noaptea-n poiene

Flori de leac să semene

Joc de foc să scapere.

Cununiță să-mpletească

Ursita să se-mplinească.

Hora Neamului încing

Cerurile se deschid

Pace pe pământ

Slavă în văzduh.

Drăgaicele, Zânele,

Cutreieră pădurile,

Câmpurile, visurile

Cântând tainic dorurile.

Fiți frumoși ca florile,

Limpezi ca și zorile,

Voioși ca sărbătorile,

Purtați peste timp iile,

Fete și flăcăi,

Așa, ca la noi!

(Otilia Tunaru)

Citiți articolele: Ia între tradiție ritual și identitate culturală făr’de-asemănare și Ziua națională a portului sau ziua naționala a costumului tradițional

   

În zilele noastre ia nu se mai poartă zilnic, ci doar în anumite situații, festivități, ceremonii, momente speciale din an.

Cei care le poartă retraiesc povești în aceste piese de îmbrăcăminte, pe lângă încărcătura istorică și culturală. Pe vremuri, fetele si feciorii moşteneau de la mamele și bunicile lor nu doar arta de a croi o ie, ci învățau și rugăciunile care se spuneau înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.

Povestea vieții rurale de odinioară și obiceiurile de la sat pulsează în portul popular, iar din când în când reîntoarcerea în timp, până la daci sau cultura Cucuteni ne mai scoate din ritmul alert al zilelor noastre.

Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor.  Din basoreliefurile de demult, care îi înfățișează pe daci, poți observa în portul acestora cămăși cu mâneci lungi, cu o croială de tip tunică, albă și lungă, dintr-o singură bucată și pantaloni strâmți și lungi (ciareci, ițari). Portul era completat cu un brâu sau chimir, iar în picioare purtau opinci. Femeile se îmbrăcau cu  o cămaşă de pânză (ie), poale şi piese care acopereau picioarele, care ulterior au primit diferite denumiri: catrinţă, valnic, fotă sau opreg. Pe cap, femeile purtau diferite ţesături și podoabe: marame, năframe, cepse sau cununi, iar bărbații – căciuli

.   

Ia sau „cămașa cu altiță” face parte din portul popular românesc și leagă istoria de odinioară de istoria actuală a noastră, a tuturor. Ea reușește prin motivele și simbolurile brodate să exprime apartenența la o comunitate, la o regiune, să exprime stări sufletești și evenimente importante sau uzuale din viața omului (nunți, botezuri, sărbători religioase, statusul marital, zona de apartenență), precum și modificări care apar odată cu influențele venite dinspre lumea orașului.

Caracteristicile iei sunt date de cusături (umărul, care unește părțile din față și spate de mânecă), încrețul, altița (bandă lată, elementul definitoriu și unic al modelului, irepetabil), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături prin care se îmbină bucățile textile). O altă caracteristică a costumului femeilor este folosirea culorii, fondul țesăturilor din in, cânepă sau lână fiind alb.

Istorie și începuturi: Când a apărut ia românească

Unii istorici presupun că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.

Cămașa era confecționată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase. Simbolul cel mai des întâlnit era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine, vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri cu semnificații magice sau benefice.

Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.

Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau haine. Cămășile erau diferite de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.

Deși există câteva voci importante care susțin promovarea iei peste hotare, ia este un brand de țară neoficial. Aceasta nu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, însă de Sânziene se sărbătorește Ziua Iei.

 

   

   

   

Junimea Română, din 2010 – Fondator și coordonator – Otilia Tunaru – Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler pentru Școala Junimea.

© Junimea Română 2020. Toate drepturile rezervate. Interzis să utilizați, copiați, distribuiți fără a preciza sursa. Credit foto: Sorin Grigorescu 

INFORMATII DE CONTACT

Pavillon Lalemant, Secteur D3;
5625, avenue Decelles, Montreal, QC, H3T1W4 Canada


Telefon: 514-884-6530
Email: contact@junimeamontreal.org