Frumusețea sărbătorilor vibrează în poezii

Acasa/Frumusețea sărbătorilor vibrează în poezii
Loading Evenimente

Un Prunc Sfânt (fragment) – Valeriu Gafencu

Un Prunc Sfânt Se naşte

În noaptea-nstelată

Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;

Al Tatălui drept Cuvânt

Coboară azi pe pământ

Făclie pe veci luminată.

În noaptea Crăciunului alb şi senin

O Mamă cu Pruncul la sân,

Curată-n iubire,

Porneşte-n uimire,

Plinindu-se Buna-Vestire,

Pe căi troienite de viscol şi vânt.

 

 

Colind (fragmente) – Radu Gyr

A venit și-aici Crăciunul

Să ne mângâie surghiunul.

Cade alba nea

Peste viața mea.

Peste suflet ninge.

Cade alba nea

Peste viața mea

Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele

Peste lacrimile mele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele.

Dumnezeu de sus

În inimi ne-a pus

Pâlpâiri de stele…

….

O Iisuse împărate,

Iartă greșeli și păcate.

Vin de-nchizi ușor

Rănile ce dor,

Visul ni-l descuie.

Noi Te-om aștepta,

Căci pe crucea Ta

Stăm bătuți în cuie.

Maica Domnului Curată,

Ad’o veste minunată,

Înflorească-n prag

Zâmbetul Tău drag

Ca o zi cu soare.

Zâmbetul Tău drag

L-așteptăm în prag,

Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse,

Tinde mila Ta Iisuse.

Cei din închisori

Te așteaptă-n zori,

Pieptul lor suspină.

Cei din închisori

Te așteaptă-n zori

Să le-aduci lumină.

 

 

 

După toate câte s-au pierdut – colind, de Mircea Vulcănescu (fragmente)

 Colind sărac,

suflet sărac.

Să pot, m-aș fi făcut colac.

Și-n miez de nucă aș fi vrut să mă

prefac,

dar n-am putut,

căci nu-i pe plac.

Colind sărac,

Suflet sărac.

Și totuși n-am putut să tac

ci îți trimet un gând,

flămând,

ca dorul unui vechi păstor,

colindător,

ce sta veghind

și așteptând,

să vadă cerul coborând.

Colind sărac,

Suflet sărac.

Colind al sufletului meu

eşti gol de sârg, de drag eşti greu;

gol cum e bunul Dumnezeu

născut în staul, printre oi,

nu în palate, ci-n nevoi,

ca să ne fie nouă Frate

şi să ne scoată din nevoi

şi din păcate.

O stea azi ni s-a arătat.

E steaua lor? E steaua cui?

A tuturor? A nimănui?

Argat, fecior de împărat,

e steaua Lui…

I-al nostru! Atât L-am aşteptat

şi-L aşteptăm neîncetat

în fiecare an odată

să se nască

să ne pască

şi să ne mântuiască

pe noi, — robii Lui

pierduţi hai hui —

ce-I ducem lipsa greu, când nu-I

că de răsare câte-o stea

pornim grămadă după ea.

Iar de-L găsim,

Îl răstignim,

în cruci,

pe la răscruci.

 

 

 

Descoperiți mai multe comori lirice de conotație creștină în articolul Poezia creștină – fereastră către cer : https://junimearomana.com/poezie-crestina-fereastra-catre-cer/

INFORMATII DE CONTACT

Pavillon Lalemant, Secteur D3;
5625, avenue Decelles, Montreal, QC, H3T1W4 Canada


Telefon: 514-884-6530
Email: contact@junimeamontreal.org
Go to Top