Aniversare Tudor Arghezi

Acasa/Aniversare Tudor Arghezi
Loading Evenimente

 Tudor Arghezi – poetul ‘’cuvintelor potrivite‘’ ce ‘’au vrut sa alerge si sa joace‘’

Motto: ”Fa-te suflete copil/Si strecoara-te tiptil/Prin porumb cu moţ şi ciucuri,/Ca să poţi să te mai bucuri.” (Creion – Tudor Arghezi)

 

Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi ne-a lasat o opera unica in versuri si proza, orientata pe o tematica diversa. A scris poezie lirica, fictiune, satira, pamflet, literatura pentru copii. Data nasterii lui Ion N. Theodorescu (Tudor Arghezi) este neclara. Anul este 1880, insa ziua este controversata. Pe piatra funerara, poetul a cerut sa fie inscris in piatra: ”Născut la 21 mai în București, cu origini pământești din Gorj și înhumat aici la Mărțișor”. Certificatul de nastere spune ca Ion N. Theodorescu s-a nascut pe 23 mai 1880 ca fiu al lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Neconcordanța aceasta este lamurita de fiica poetului, Mitzura Arghezi: ”…dintr-o scăpare din vedere, tatăl lui îl declarase cu două zile mai târziu”.

Citeste articol complet aici: TUDOR ARGHEZI – UN POET AL PROFUNZIMILOR EXISTENTIALE ȘI AL „CUVINTELOR POTRIVITE”

Rozalia, mama poetului, era o femeie simpla, menajera, care si-a crescut singura copilul. Ea l-a invatat germana si maghiara, fiind din Transilvania. Lipsit de caldura paterna, copilul hoinarea si observa stazile din București. Când avea 7 ani, pe Calea Victoriei s-a întâmplat o adevarata minune ce l-a marcat: ‘’Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. L-am zărit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. ”Uite-l pe Eminescu!”, a spus cineva, cu un glas pe care-l țiu minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viața lui și că trăia o metempsihoză străină”.

Neavând sprijinul unei familii, copilul Ion N. Theodorescu a locuit la internatul liceului Sf. Sava si de la 11 ani s-a intretinut singur. Nu a fost un elev prea silitor, dar a avut un impact deosebit intâlnirea sa cu profesorul Gheorghe Gârbea, care era și scriitor. Profesorul i-a pus la dispoziție elevului biblioteca locuintei personale din strada Romană, unde avea multe carti. Intuise potentialul copilului Ion Theodorescu și dorea să-l ajute, astfel ca l-a calauzit pentru a pune bazele unei culturi generale solide. Profesorul il incuia in biblioteca si il incuraja sa citeasca. Astfel face cunostinta viitorul poet cu ”scriitorii noștri mai vechi, cu cărțile chirilice de strană și slujbă”, dar și cu scriitori straini. ”Am prețuit apoi evident pe Amyot, pe Rabelais, pe Montaigne, pe Jules Laforgue, Baudelaire, pe Dostoievski și pe Tolstoi”. ”În casa din strada Romană… avea o bibliotecă vastă și elevii lui preferați se bucurau de beneficiul încrederii lui. Ne dădea cheile de la casă și ne spunea sa citim”. ”După fiecare lectură mai lungă trebuia să-i dăm un raport asupra căruia făcea întotdeauna observații precise. Cronicarii i-am învățat de la el”.

In clasa a treia de liceu ramâne repetent deoarece nu ia o corijenta la matematica. Ironia soartei face ca tocmai matematica sa ii asigure un venit, când a fost la nevoie: ”La 12 ani dam lecții unui adult, învățând algebra pentru el. În vacanțele școlare lucram ca ucenic la un pietrar, poleind inscripțiile din cimitire. La 16 ani eram secretarul unei expoziții de pictură și publicam primele versuri.

La 17 ani intram laborant într-un laborator de uzină și la 18 conduceam laboratorul. La 19 ani eram diacon și referent de conferențiar pentru religie comparată la școala de ofițeri. În străinătate am cărat cu spinarea, am vândut bibelouri cu 10 centime bucata, am învățat să fac inele și capace de ceasornic. Când n-am avut ce mânca, am răbdat. Întors în țară, nu m-am dat înapoi de la nicio strădanie… La 58 de ani am dat examen de lucrător de zețar”. La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost custodele unei săli de expoziții si aflându-se în mediul pictorilor, a devenit pasionat de desen. Arghezi a schițat în peniță peisaje și portrete de o calitate care i-ar fi prevestit un destin de artist în toată regula, dar din lipsa banilor nu a putut dezvolta acest real talent.

A debutat in 1896, la vârsta de 16 ani, mai intâi ca publicist, iar apoi ca scriitor in revista lui Al.Macedonski, “Liga ortodoxă”, cu proza „Din ziua de azi” si apoi cu poezia „Tatal meu‘’. Al. Macedonski declara, impresionat: “Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, (…) la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.”

La cenaclul lui Macedonski a intâlnit alti scriitori, intre care Gala Galaction, cu care a ramas prieten apropiat. Dupa câtiva ani, in urma unui examen de chimie, lucreaza ca laborant la fabrica de zahăr Chitila. La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, pâna in anul 1904. In 1905 a inceput un sir de calatorii in strainatate, unde studiaza, scrie si lucreaza pentru a supravietui. S-a reîntors în România în 1910 unde a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii. În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian care suferea de scleroză multipla.

După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole împotriva gruparii politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială. In timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 – 1919 e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare. In 1927 apare, cu mare întârziere, prima sa carte de poezii “Cuvinte potrivite”, dupa care va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta.

A fost printre autorii cei mai contestati din intreaga literatura româna. Iata câteva opere semnificative: “Cuvinte potrivite, ‘’Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii Domnului” (tema principală este dragostea materna și devotamentul filial), “Poarta neagră” (despre anii de detentie), “Cartea cu jucării” (proza), “Versuri de seară”, Cimitirul Buna-Vestire” (roman ce poartă subtitlul “poem’’), ‘’Lina’’ (un lung poem in proza). In 1943, sub genericul “Bilete de papagal” publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție; pentru pamfletul “Baroane”, în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger, ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. Este discreditat în ziarul PCR Scânteia, este interzis si se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor. În perioada 1952 – 1967 poetul a fost „reabilitat” si e distins cu premii și titluri, e ales membru al Academiei Române. Publică poemul “1907 – peizaje”, “Cântare omului”, “Stihuri pestrițe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin București”.

 Ca și Sadoveanu, Arghezi a fost fermecat de mirajul vieții casnice, și-a dorit întotdeauna o gospodărie cu stupi, livadă, lac, animale domestice și copii. De aceea, a ridicat o casă pe care a botezat-o “Mărțișor”.

Acolo, in livada, Arghezi a cizelat bijuterii lirice pentru copiii sai Mitzura si Baruțu, cu delicatetea si gingasia lui Emil Gârleanu. In aceste poeme, adevărata carte de învățătură pentru cei mici, Arghezi surprinde atitudini, gesturi, mișcări ale lumii vegetale si animale, prin care încearcă sa-si aducă mai aproape de natură copiii. La Arghezi jocul ascunde o adevărată filozofie de viata: “Zdreanță”, “Iscoada”, “Hotul”, “Cântec de adormit Mitzura”.

In poeziile lui Tudor Arghezi pentru copii se degaja umorul sub diferitele lui forme: meditativ, râsul-satira, râsul moralizator, dar și râsul senin, copilăresc. De fapt, aceasta lume a necuvântătoarelor reflecta o lume în travesti a moravurilor pe care Arghezi le satirizează.

Una dintre liniile tematicii esenţiale ale operei argheziene este poezia „dialogului” cu divinitatea, a căutării unui punct de sprijin în transcendent. In concluzie, prin lirica sa, Arghezi a revolutionat sensibilitatea si lexicul poetic romanesc; cu Argezi incepe un mod nou de a intelege si de a scrie poezie.

 

Iata câteva poezii de Tudor Arghezi, pentru copii:

Alfabetul

Cine vine mandru si calare
Si nici cal macar nu are?(M)

Ureghile au crescut
Pe magarul nevazut.(V)

Ce bortos si ce fudul
Si niciodata satul!(B)

Ca sa-i ramaie peltica
I-a ramas limba mai mica.(F)

Are la buza un glont
Sau un par cu scarliont.(G)

O sa-ti fac o intrebare:
Cine-i gol, rotund si mare?(O)

Mi-a venit de la parinti
Un pieptene cu trei dinti.(E)

Fuge dupa coada
Si n-o poate prinde.(C)

Cine seamana din voi
C-un catel de usturoi?(D)

Deselat, rascracarat,
Spune, cum te-am botezat?(H)

Ii atarna, de caldura,
Pana-n praf limba din gura.(R)

Rama o litera stie
Si numai pe ea o scrie.(S)

Ati vazut cumva sa stea
Bratul drept, fara proptea?(I)

Cobilita din spinare
Ii sta-n cap si nici nu-l doare.(T)

Vine schiop dar umbla bine:
Asa schiop nu-i orisicine.(N)

3 s-a-ntors de-a-ndoasele
Sa-si numere oasele. (3)

Ca sa nu-i ramaie goala
Inima, i-am pus pedala.(Q)

Cine-i chior si cine are
Ochiul lui intre picioare?(A)

 

CUVINTE STRICATE

 

Toate

Cuvintele mele sunt întortochete

Și s-au îmbătat.

Le vezi ? Au căzut, s-au sculat

Au vrut să alerge și să joace,

Dar beția le-a prăvălit încoace.

Nu mai știu ce spun și îs

Bolnave de rîs.

S-au stricat cuvintele mele !

Umblă prin mocirle cu stele

De cositor

După un mărțișor,

Și-ar voi să culeagă roade

Fîstîcite și neroade

Din sălcii nici verzi.

Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,

Să nu le mai spuie agale

Buzele tale,

Să nu le mai cînte cumva

Vocea ta

Și pe cobză deştele.

Hulește-le !

 

STIHURI

 

Totul se petrece acolo sus

Vînt, stele, răsărit și apus,

Departe, peste oameni, peste sate,

În ceruri de cocori și șoimi umblate.

 

Vă invităm la o vizită virtuală la casa memorială de la Mărțișor: APASĂ AICI

Junimea Română, din 2010 – Fondator și coordonator – Otilia Tunaru – Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler pentru Școala Junimea.

© Junimea Română 2020. Toate drepturile rezervate. Interzis să utilizați, copiați, distribuiți fără a preciza sursa.

INFORMATII DE CONTACT

Pavillon Lalemant, Secteur D3;
5625, avenue Decelles, Montreal, QC, H3T1W4 Canada


Telefon: 514-884-6530
Email: contact@junimeamontreal.org