Pe 24 februarie iubim românește! Dragobetele – sărbătoarea iubirii la români

Românii de pretutindeni sărbătoresc Dragobetele, an de an, pe 24 februarie. Există o străveche zicală care este folosită în această zi: “Azi e Dragobetele, se sărută fetele”.

Dragobete reprezintă zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii; acest mit are origini străvechi. Este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas până în ziua de astăzi ca simbol al dragostei.

Ce marchează ziua de 24 februarie

Celebrarea Dragobetelui se bucură de o încărcătură specială, extrem de bogată și interesantă. Acesta reprezintă atât începutul, cât și sfârsitul, începerea unui nou anotimp, moment în care natura începe să prindă viață, dar și sfârșitul bucuriilor lumești deoarece ne pregatim pentru Postul Sfânt al Paștelui.

În dimineaţa de Dragobete, la ţară, fetele se îmbracă frumos şi pornesc prin văi şi lunci, culegând primele flori ale primăverii. Oamenii cumpără brânduşe, viorele sau ghiocei pe care urmează să le agăţe la icoane. Se spune că acest simplu gest te va păstra tânără şi va înlătura invidia şi gândurile rele îndreptate asupra ta.

Florile uscate se aruncă pe o apă curgătoare în ziua de Sânziene, ca toate relele să plece la vale odată cu ele. Dacă, întâmplător, se nimerea să găsească și fragi înfloriți, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lăutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele:

„Flori de fragă

Din luna lui Faur

La toată lumea să fiu dragă

Uraciunile să le desparți”.

Dacă eşti împreună cu cel pe care îl iubeşti în ziua de Dragobete, fie şi pentru câteva clipe, veţi fi împreună tot anul. Dacă eşti singură şi el este cel la care visezi, vorbeşte-i în această zi şi i se vor deschide ochii în privinţa ta.

Cine vede pupăza în ziua de Dragobete va avea noroc tot anul. De asemenea, dacă vezi o pereche de păsări, vei fi iubită mereu – se ştie că multe specii de păsări îşi aleg perechea în această perioadă. În dimineața zilei de Dragobete fetele și femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezând ca vor avea părul și tenul plăcute admiratorilor.

Dragobetele este considerat ca fiind și un simbol al renașterii naturii, fiind primul deschizător de primavară.

Legenda lui Dragobete

Dragobete a fost fiul babei Dochia, o tânără deosebit de frumoasă. Legenda spune că ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lasat-o însărcinată. După 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete, fiul acesteia.

La naștere, a avut 4 ursite:
Primăvara care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe,
Vara care i-a dăruit dulceata fructelor și căldura dragostei,
Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare,
Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete a ajuns să fie îndrăgit și iubit atât de femei, cât și de bărbați.

Se pare că, toate darurile l-au ajutat să seducă toate tinerele care îi ieșeau în cale, motiv pentru care a devenit simbolul dragostei. Totuși, într-o zi, când deja era tânăr fecior, a întâlnit un înțelept care l-a dus în munte și l-a învățat totul despre plante și animale.

În plus, în noaptea de 23 spre 24 februarie, apărea în visele baieților și îi învăța tainele iubirii. După sute de ani în care Dragobete i-ar fi învățat pe oameni să iubească, el a murit și a fost transformat într-o plantă numita “Năvalnic”, care apare primavara devreme în poieni.

De Dragobete

Te-ai gândit cât de frumoasă, lumea, poate deveni,

De-am sărbători iubirea, azi și-n fiecare zi?!

De-ar putea să treacă foamea doar prin simple sărutări,

Cei bolnavi să își revină, după două îmbrățișări?!

Si nici gerul și nici ploaia să nu ne-atingă făptura,

Când am pune în cuvinte bunătatea și căldura?!

Știu că sunt o visătoare, însă cred că e puțin,

Doar o zi…sau poate două, pe an, să sărbătorim!

Eu, vreau să mă simt iubită, azi și-n fiecare zi,

Inima să-mi fie plină de zâmbet și bucurii!

Sufletul nu are vârstă, inima nu-mbătrânește,

Nu iubesc că-i sărbătoare, ci iubesc că-i omenește!

Liliana Smerea Vacaru Petre

Junimea Română, din 2010 – Fondator și coordonator – Otilia Tunaru – Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler pentru Școala Junimea